Category Archives: Noutăţi din Astronomie

Aspectul cerului pe luna decembrie 2016

Leul

Gemide 2015

Cerul lunii decembrie este specific începutului de iarnă, anotimp ce ne oferă nopţi lungi pentru observaţii astronomice, dar în acelaşi timp condiţiile meteo vor fi în general nefavorabile pentru iubitorii cerului. Chiar dacă iarna calendaristică începe de la 1 decembrie, din punct de vedere astronomic va fi încă toamnă, cel puţin până pe 21 decembrie când va fi solstiţiul de iarnă (moment în care în emisfera nordică, noaptea va fi cea mai lungă şi ziua cea mai scurtă din an). După această dată putem să vorbim de iarna astronomică.

Iarna Pământul este orientat pe timpul nopţii într-o parte a galaxiei unde se găsesc multe stele strălucitoare, de aceea cerul de iarnă este fascinant atât pentru astronomi cât şi pentru oamenii obişnuiţi care mai au timp să privească cerul.

Cerul în serile de decembrie conține constelații care fac parte din mitul lui Perseu și se întind de la orizontul vestic până deasupra capului. Eroul, Perseus, se află sus pe cer, înspre est, aproape de zenit (deasupra capului). El se întinde spre Andromeda, pe care o salvează. Nu departe de ei se află constelația sub forma literei „W”, Cassiopeia. Cea mai strălucitoare stea din constealaţia Perseu este Mirfak (alpha Persei) și se poate identifica ușor ca steaua strălucitoare de sub W-ul format de stelele din Cassiopeia. A doua stea ca strălucire din Perseu se numește Algol (Ochiul dracului-după denumirea populară), o stea a cărei strălucire variază în timp, din cauza acoperirii reciproce a două stele. Locul unde se află Algol reprezintă poziția capului Meduzei, monstrul decapitat de Perseu și folosit la distrugerea monstrului marin care o amenința pe Andromeda. Monstrul este Cetus (Balena) al cărui cap se află chiar înspre sud. Două dintre stelele constelației sunt mai luminoase, aflându-se la sud-vest de Pleiade și înspre orizontul de sud-vest. Steaua aflată la SV de Pleiade este Menkar. Reprezintă nara balenei iar numele său înseamnă chiar „nara”.
Între Cassiopeia și steaua Mirfak se află „roiul dublu din Perseu”, o aglomerare de stele aflată la 7000 de ani lumină departare de Soare. Cu ochiul liber se distinge o pată difuză în acest loc, dar prin instrumentele astronomice zeci și sute de stele devin vizibile. Un alt personaj din poveste este Pegasus (Pegas), calul înaripat. Se află înspre vest și poate fi identificat ca un mare pătrat.

Pe cerul de seară în luna decembrie o să observăm spre sud-vest un astru foarte strălucitor. Este planeta Venus! Mai poartă şi denumirea populară de „Luceafăr”. În seara zilei de 3 decembrie este şi Luna prin zonă, în felul acesta o să puteţi localiza mai uşor planeta.

În noaptea de 13 spre 14 decembrie va fi maximul curentului de meteori Geminide. Anul acesta în noaptea maximului va fi Lună Plină şi va influenţa foarte mult observarea fenomenului.

15271225_1538582692824734_1974568620_o

Geminide 2015. Foto: Criangă Claudiu – Astroclublul „Perseus” Bârlad

Se pare că după data de 15 decembrie o să avem ocazia să admirăm pe cerul de seară cometa 45P/Honda-Mrkos-Pajdusakova. La finalul lunii cometa va avea o magnitudine de 7.5. Recomand ca observaţiile să la faceţi în afara oraşului acolo unde nu sunt becuri şi cu orizontul sud-vestic cât mai liber. Dacă nu aveţi telescop puteţi să încercaţi să folosiţi un binoclu. Pentru orientare folosiţi harta de mai jos:

comet45p_decjan-768x457

Cometa 45P va fi vizibilă în condiţii mai bune în lunile ianuarie şi februarie 2017.

comet45p_febmar-768x327

Alte informaţii despre fenomenele astronomice ale lunii decembrie găsiţi şi la pagina calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

Premiul Fundaţiei „Horia Hulubei” pe anul 2015

Premiul Fundaţiei „Horia Hulubei” pe anul 2015 a fost acordat domnului Ciprian Vîntdevară, coordonatorul secţiei de astronomie din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Motivele pentru care Consiliul Director al Fundaţiei „Horia Hulubei” a urmat această opţiune sunt prezentate într-un LAUDATIO, publicat mai jos.

Premiul Fundaţiei „Horia Hulubei” pe anul 2015

Fundaţia „Horia Hulubei” acordă premiul său pe anul 2015 d-lui Ciprian Vîntdevară, pentru descoperirea novei roşii luminoase din galaxia Messier 101 şi pentru activitatea depusă în cadrul astroclubului “Perseus” al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.

Steaua descoperită de d-l Vîntdevară este un obiect cosmic extrem de rar, ale cărei proprietăţi sunt acum studiate de colective de elită din mai multe centre importante de observaţii astronomice şi astrofizice. Avem de a face, incontestabil, cu cea mai valoroasă descoperire a astronomiei observaţionale româneşti.

dsc_5958

Ciprian Vîntdevară cu diploma premiului; în plan secund, Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad

În cazul acestei descoperiri, trebuie elogiată nu numai valoarea sa ştiinţifică intrinsecă, ci şi performanţa realizării sale cu un echipament extrem de modest, comparativ cu echipamentele observatoarelor care au identificat celelalte câteva stele similare, cunoscute până în prezent.

Se afirmă uneori că descoperirile sunt rodul întâmplării. Desigur ca în orice descoperire există un element de noroc, dar acesta nu poate fi pus în valoare decât de cei care, prin hărnicia, erudiţia şi perseverenţa lor au ajuns la frontierele cunoaşterii. Steaua descoperită de Ciprian Vîntdevară există deja înregistrată în arhivele câtorva mari observatoare, dar nimeni nu a avut intuiţia de a o studia.

diasporadeierisideaziinstiintaromaneasca_92677

Horia Hulubei, părintele şcolii de fizică modernă din România

Este o mare şansă pentru publicul interesat de ştiinţă din Bârlad, în special pentru elevi şi tineri, să poată beneficia de munca plină de abnegaţie depusă de Ciprian Vîntdevară prin Astroclubul „Perseus”. Succesul său nu putea fi înregistrat fără sprijinul conducerii competente şi eficiente a Muzeului „Vasile Pârvan,” către care se îndreaptă de asemenea preţuirea noastră.

Diploma premiului a fost transmisă d-lui Ciprian Vîntdevară de d-l Victor Bârsan, vicepreşedintele Fundaţiei „Horia Hulubei”, în cadrul vernisajului expoziţiei dedicate zborurilor stratosferice, vernisată pe 8 octombrie la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, cu prilejul Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic.

Fundaţia „Horia Hulubei” îl felicită pe d-l Ciprian Vîntdevară pentru succesele obţinute şi işi exprimă speranţa că ele vor continua şi în anii viitori.

CONSILIUL DIRECTOR AL FUNDAŢIEI „HORIA HULUBEI”

BUCUREŞTI, 1 IUNIE 2016

Expoziţie dedicată zborurilor stratosferice 8 octombrie 2016

poza_posterExpoziţia işi propune promovarea şi popularizarea ştiinţelor aerospaţiale cu prilejul Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic, care se aniversează în fiecare an în perioada 4 – 10 octombrie.

Zborurile stratosferice se desfăşoară la mare altitudine (peste 12 km), în stratosferă, al doilea strat din componenţa atmosferei terestre, situat între troposferă şi mezosferă. Majoritatea acestor zboruri stratosferice sunt aproximativ la limita dintre atmosferă şi spaţiul cosmic, având ca obiectiv studierea stratului de aer cu o compoziţie chimică diferită faţă de atmosfera respirabilă de la suprafaţa Pământului.

Zborurile stratosferice mai au şi rolul de a testa diferite echipamente, şi de a obţine informaţii pentru misiuni spaţiale, cum ar fi captarea deşeurilor spaţiale sau colectarea de corpuri meteorice, un domeniu aflat încă la început, dar cu şanse mari de dezvoltare în viitorul apropiat.

img_1998

Cele mai utilizate metode sunt:

Balonul cu hidrogen sau heliu; acesta poate urca până la altitudini mari în atmosferă; un astfel de balon atinge în mod uzual altitudini în banda 35 – 40 km, şi poate transporta o cantitate mare de echipamente (în funcţie de mărimea balonului).

Avionul fără pilot poate fi ridicat cu ajutorul unui balon cu hidrogen sau heliu, iar revenirea în punctul de plecare este realizată cu ajutorul unui sistem de zbor autonom.

Avionul rachetă fără pilot este un alt mijloc de zbor în stratosferă. În acest caz avionul nu mai este ridicat cu balonul, ci cu ajutorul unui motor rachetă, revenirea în punctul de plecare fiind asemănătoare avioanelor fără pilot lansate cu ajutorul baloanelor.

Rachetă cu combustibil solid, reprezintă varianta „clasică”. Motoarele cu combustibil solid utilizează un amestec solid de oxidant şi combustibil, în timp ce motoarele rachetă cu combustibil lichid utilizează oxidantul şi combustibilul sub formă de componente lichide.

dsc00894

Expoziţia va fi vernisată pe 8 octombrie 2016, la sediul central al Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad, ora 12:30, şi va fi deschisă spre vizitare până pe 15 noiembrie 2016. În deschiderea activităţii o să prezinte Florin Mingireanu de la Agenţia Spaţială Română şi Aurel Chirilă de la Reev Rever Aerospace Galaţi.

avion

Cel mai important exponat din cadrul acestei activităţi este avionul rachetă (vehicol reactiv), cu lungimea de 2,6 m şi anvergura de 1,4 m. Acesta este un stadiu intermediar dintre vehicolul reactiv de 75 cm şi vehicolul de 18 m. Este preconizat să evolueze la o altitudine de peste 15 km, cu întoarcere / revenire autonomă la puntul de lansare, şi recuperare de la 200 m cu paraşuta.

Ne dorim ca la deschiderea expoziţiei să fie alături de noi publicul bârlădean, în special elevii şi profesorii de la şcolile şi liceele din oraşul Bârlad.

Este o activitate unică şi nu trebuie să o rataţi.  Vă aşteptăm cu mare drag!

Organizator:

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

 

Aspectul cerului în luna septembrie 2016

Calea Lactee_site

În imaginea de mai sus am surprins Calea Lactee aşa cum se poate observa de altfel şi cu ochiul liber, din zona Rezervaţiei Naturale Bădeana (la circa 15 km sud de Bârlad). Aparat foto: DSRL, montură ecuatorilă – EQ3, Exp: 3 min., ISO: 6400 x 20 de cadre.

În luna septembrie putem încă se ne bucurăm de cerul de vară, chiar dacă constelaţiile ce aparţin anotimpului cald se apropie din ce în ce mai mult de orizontul vestic, unde apun. În luna septembrie pe cerul de seară, se poate observa în condiţii foarte bune constelaţiile cerului de toamnă. Cele mai cunoscute sunt: Pegas, Cassiopeia, Peştii, Andromeda, Peştele Austral unde găsim o stea  strălucitoare: Fomalhaut, ce se vede bine în septembrie spre sud. Fomalhaut se află la 25 de ani lumină depărtare. Este o stea de două ori mai mare decât Soarele care are în jurul ei un disc de praf și o planetă.

În luna septembrie se va putea observa planeta Venus, ce va fi vizibilă ca o stea strălucitoare, seara spre orizontul vestic. De asemenea spre sud – vest se mai văd două planete: Saturn, în dreptul constelaţiei Ophiuchus, şi planeta Marte. Aceasta din urmă îşi schimbă rapid poziţia printre stele de la o seară la alta. La începutul lunii septembrie va fi aproape de Saturn, iar la finalul lunii va fi în dreptul constelaţiei Săgetătorul.

Fenomene astronomice în luna septembrie.

La începutul lunii, chiar pe 1 septembrie va a avea loc o eclipsă inelară de Soare, fenomen vizibil din Africa, Oceanul Indian etc. De asemenea pe 16 septembrie va avea loc o eclipsă de Lună prin penumbră, aceasta fiind vizibilă şi din ţara noastră. Vestea mai puţin bună este dătă de faptul că eclipsele de Lună prin penumbră nu oferă acelaşi spectacol precum eclipsele totale sau chiar parţiale. O astfel de eclipsă va trece uşor neobservată, deoarece Luna va intra doar în conul de penumbră al Pământului, şi rezultatul va fi doar o frumoasă Lună Plină ce va lumina cerul nocturn al lunii septembrie. Eventual astronomii mai experimentaţi pot sesiza mici diferenţe ale străluciirii discului lunar, înainte şi în timpul fenomenului. Probabil în imagini această diferenţa de strălucire va fi pusă mai bine în evidenţă.

Pe 22 septembrie, ora 17:21  va fi echinocţiul de toamnă. Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. În momentul echinocţiului, Soarele se află în dreptul ecuatorului ceresc, acesta va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Sursa: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

03-toamna

Detalii despre fenomenele astronomice ale lunii septembrie găsiţi şi la pagina calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

 

 

Perseidele „Ploaia de stele căzătoare”

Bolid

În fiecare an, pe la mijlocul lunii august, suntem martorii celui mai cunoscut şi popular curent de meteori: Perseidele. Curenţii meteorici, mai poartă denumirea populară şi de „ploaia de stele căzătoare”. Denumirea are ca sursă de inspiraţie, un punct luminos, ca o stea, ce pare că se desprinde de pe bolta cerească deplasându-se cu mare viteză, timp de câteva clipe, după care se stinge. În realitate sunt fragmente de corpuri interplanetare de dimensiuni foarte mici, ce pătrund în atmosfera Pământului şi ard în întregime prin frecarea cu aerul. Dacă corpul respectiv este suficient de mare, lasă o dâră luminoasă şi chiar o explozie, ce poartă denumirea de bolid. (Vezi imaginea de mai sus, unde am surprins un asemenea fenomen, în dimineaţa zilei de 2 iulie 2016, din Rezervaţia Naturală Bădeana).

Numele curenţilor de meteori este dat de constelaţia din care aparent vin meteorii. Locul mai poartă denumirea de radiant. Perseidele au radiantul în constelaţia Perseu (Perseus).

Perseidele au la origine trecerea la periheliu a cometei 109 P – Swift-Tuttle. Perioada orbitală a acestei comete este de 130 de ani. Ultima trecere la periheliu a cometei 109 P – Swift-Tuttle, a fost în anul 1992. Originea curenţilor meteorici este de natură cometară. Primul care a precizat legătura dintre comete şi curenţii meteorici a fost astronomul italian G. Schiaparelli, care a demonstrat prin calcul că Perseidele au aceeaşi orbită ca şi cometa Swift-Tuttle. Este posibil ca şi ciocnirile dintre asteroizi sau unele erupţii puternice de pe planetele gigante să fie surse ale curenţilor de meteori.

Perseidele au perioada de activitate în intervalul 17 iulie – 24 august, şi momentul maxim din anul acesta (conform IMO, vezi sursa: http://imo.net/files/data/calendar/cal2016.pdf), va fi în după amiaza zilei de 12 august, între orele 16:00 şi 20:30.

De fapt maximul fenomenului va fi în două nopţi consecutive: 11 spre 12 şi 12 spre 13 august. Determinarea maximului nu este o ştiinţă exactă, ca de exemplu determinarea timpilor de contact la o eclipsă (cu o precizie de o secundă). Stabilirea maximului unui curent de meteori este o modelare statistică, adică poate avea mari erori. De cele mai multe ori maximul la curenţii de meteori se determină după maxim, când au fost analizate datele şi se poate observa când a fost exact „vârful” de activitate a curentului de meteori.

Afis perseide 2016_001Anul acesta, Observatorul Astronomic şi Astroclubul „Perseus” din cadrul Muzeului „Vasile Parvan” va organiza în premieră o activitate în afara oraşului Bârlad, ce va fi dedicată acestui fenomen astronomic. O să ne deplasăm în zona Rezervaţiei Naturale Bădeana, Comuna Tutova (la 15 km sud de Bârlad). Cu această ocazie învităm şi publicul obişnuit să observe cerul împreună cu noi, în intervalul orar 20:30 şi 4:00 dimineaţa.

Trebuie să fac precizarea că, cei care doresc să participe la această activitate au nevoie de transport personal ca să ajungă la locul stabilit pentru observaţii astronomice (vedeţi harta de mai jos).

Perseide 2016

În cazul în care  condiţiile meteo vor fi nevaforabile, acţiunea va fi anulată!

Vă aşteptăm cu mare drag!

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

 

Aspectul cerului în luna iulie 2016

Luna iulie este foarte plăcută pentru observaţii astronomice şi mai ales pentru deplasări în câmp în afara oraşului, acolo unde este mai puţină poluare luminoasă, iar cerul îşi arată adevarata frumuseţe. Condiţiile meteo sunt potrivite pentru iubitorii cerului nocturn, aşă că va trebui să profităm din plin de această ocazie.

Aspectul cerului în această lună este predominat de constelaţiile cerului de vară, ce sunt vizibile în condiţii foarte bune seara, imediat după ce se lasă întunericul. Trebuie să amintesc de configuraţia intitulată „triunghiul de vară”, formată de stelele Vega din constelaţia Lira, Deneb din Lebăda şi Altair din Vulturul. Cerul de vară mai este cunoscut şi datorită frumoaselor obiecte „deep sky” ce pot fi admirate în nopţile calde şi plăcute de vară.

13528316_580107785497283_8929915748731205262_oAspectul cerului din zona Rezervaţiei Naturale Bădeana, judeţul  Vaslui (15 km sud de Bârlad). Imaginea a fost realizată în tabăra de astronomie „Să cunoaşteam cerul!”, ediţia a II-a, din perioada 15 – 19 iulie 2015.

În perioada aceasta, pe cer se pot observa trei planete. Jupiter este vizibil ca un astru strălucitor, seara la lăsarea întunericului spre orizontul vestic, iar spre sud, Marte şi Saturn. Chiar dacă planeta Saturn cu ochiul liber este vizibilă ca o stea nu foarte strălucitoare, privită prin telescop este o „bijuterie” ce încântă ochii privitorului.

Saturn_sitePlaneta Saturn. Imagine realizată în noaptea de 30 spre 31 mai 2016, din zona Rezervaţiei Naturale Bădeana, judeţul Vaslui.

Detalii despre fenomenele astronomice ale lunii iulie găsiţi şi la pagina calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

Şcoala de vară de Astronomie „Descoperă Universul!”, ediţia a V-a, 8 – 11 iunie 2016

IMG_2717

Ca în fiecare an în luna iunie, Observatorul Astronomic şi Astroclubul „Perseus” din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, va organiza Şcoala de vară de Astronomie „Descoperă Universul!”. Activitate ce se desfăşoară în fiecare an  în luna iunie, şi este cel mai important program educaţional pe secţiunea de astronomie din cadrul instituţiei noastre. Această activitate are loc din anul 2012, iar anul acesta, Şcoala de vară de Astronomie a ajuns la ediţia a V-a. Activitatea din acest an se va desfăşura în perioada 8 – 11 iunie 2016.

afis muzeuŞcoala de vară de Astronomie este un bun prilej pentru tineri, elevi şi studenţi să se implice într-o activitate extraşcolară, şi să afle mai multe informaţii despre spaţiul cosmic şi Univers. Încercăm ca de la un an, la altul să ne perfecţionăm, şi să venim în permanenţă cu informaţii recente din domeniul astronomiei. În cadrul Şcolii de vară de Astronomie se vor desfăşura mai multe cursuri de astronomie, susţinute de membrii astroclubului „Perseus”.

Prezentările se vor desfăşura după un program bine stabilit. Începând cu miercuri 8 iunie şi până sâmbătă 11 iunie 2016, între orele 19:00 – 21:30, se vor desfăşura cursuri teoretice, iar după ora 21:30, cursanţii vor participa la partea practică, şi anumea observaţiile astronomice. Activitatea se va desfăşura la sediul Muzeului din strada Republicii nr. 235, unde este şi Observatorul Astronomic. În ziua de joi, 9 iunie, cursurile se vor desfăşura la Planetariu (Pavilionul „Marcel Guguianu”), str. „Marcel Guguianu” nr. 4.

Programul Şcolii de vară de Astronomie, „Descoperă Universul!”, ediţia a V – a  8 – 11 iunie 2016

8 iunie 2016

  • 1900Deschiderea Şcolii de vară de Astronomie. Lect. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 1930Concurs pentru cei mici ENDEAVOUR VII. Prof. Mirela Petrea;
  • 2000 Zece minute de ştiinţă. Lect. Ioana Stoica;
  • 2010Mistere în spaţiul cosmic. Robert Tătaru, Neculache Nicu;
  • 2040 – Pauză;
  • 2050 Astronomia pe înţelesul tuturor. Lect. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 2130 – 000 – Observarea principalelelor corpuri cereşti vizibile în perioada aceasta. Orientarea pe cer după stele şi constelaţii.

9 iunie 2016 (Planetariu)

  • 1900 Spectre atomice. Cum să ne construim singuri un spectroscop. Lect. Prof. Mirela Petrea;
  • 1930 Cerul de vară. Principalele constelaţii, stele şi obiecte „deep sky”. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 2000 Nume româneşti pe cer. Andrada Ailioaiei, Cătălin Stupu;
  • 2030 Zece minute de ştiinţă. Lect. Adrian Ciuciu;
  • 2040 – Spectacol de planetariu;
  • 2120 – pauză;
  • 2130 – 000 – Observarea pe cer a principalelor constelaţii, stele şi obiecte „deep sky”, vizibile în perioada aceasta.

10 iunie 2016

  • 1900Viaţa unei stele. Lect. Adrian Ciuciu;
  • 1930 – Stelele. „Fabrica” de materie. Lect. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 2000Sistemul Solar. Lect. Daniela Chiriac;
  • 2030Zece minute de ştiinţă. Lect. Prof. Mirela Petrea;
  • 2040 – Pauză;
  • 2050 – Test de cunoştinţe generale;
  • 2130 – 000 – Observarea principalelelor stele duble vizibile în perioada aceasta.

11 iunie 2016

  • 1900Prezentarea proiectelor concursului ENDEAVOUR VII. Lect. Prof. Mirela Petrea;
  • 1930Mersul planetelor pe cer. Lect. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 2000Zece minute de ştiinţă. Lect. Dumitru Ciprian Vîntdevară;
  • 2010 – Pauză;
  • 2020 – Încheierea Şcolii de vară de Astronomie. Sondaj de opinie. Concluzii. Acordarea diplomelor de participare;
  • 2130 – 000 – Observaţii astronomice.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

Aspectul cerului în luna mai 2016

Apus de Soare_15.04.2016

Imaginea de mai sus a fost realizată în seara zilei de 15 aprilie 2016, la Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Se poate observa pe discul Soarelui şi o pată solară de mari dimensiuni ce a fost vizibilă la începutul lunii aprilie.

Cerul nopților de mai este dominat de steaua strălucitoare, de culoare gălbuie, Arcturus din constelația Bootes (Boarul). Magnitudinea ei este 0, acest lucru însemnând că este una din cele mai strălucitoare stele de pe cer. Comparați culoarea lui Arcturus cu cea a stelei Spica din Virgo. Veți vedea diferența dintre o stea gălbuie și una albă. Înspre sud, nu foarte departe de orizont, se află o parte din Virgo dar și constelația Libra. Aproape de miezul nopții răsare Antares, o stea roșie-portocalie din constelația Scorpius. Numele de „Antares” vine de la „rivalul lui Ares” adică Marte, culoarea roșie a stelei fiind asemănătoare cu cea a planetei Marte. Deasupra constelației Scorpius îl întâlnim pe Ophiucus, „omul cu șarpele”. Este o constelație mare, cu puține stele strălucitoare, dar cu un număr mare de roiuri globulare. Hercules se află înspre est, sus pe cer la miezul nopții. La est de Hercules se află strălucitoarea stea Vega. Este cu puțin mai slabă ca strălucire decât Arcturus și face parte din constelația Lira. Stelele aflate la est și sud de Vega, nu foarte departe de aceasta, constituie instrumentul muzical lira. Mai sus de Vega întâlnim pe Draco, Dragonul. Capul său este un patrulater aflat chiar la nord de Lira, corpul șerpuind printre Hercules, Ursa Minor și Ursa Major. La sfârșitul scurtelor nopți de mai, Hercules se va află înspre sud, la meridian, iar triunghiul de vară (format din stelele Vega, Deneb și Altair) va domina cerul de sud-est. Antares se va afla înspre sud iar constelația Sagittarius răsare înspre est. Sursa: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Tranzitul planetei Mercur peste discul Soarelui din data de 9 mai 2016.

Un fenomen astronomic deosebit se va putea observa şi din ţara noastră. Planeta Mercur va tranzita discul Soarelui în după amiază zilei de 9 mai 2016. Planeta va fi vizibilă ca un punct negru mic în dreptul Soarelui. Fenomenul nu va fi vizibil cu ochiul liber, ci doar printr-un instrument optic (binoclu, lunetă, telescop), dotat cu filtru special pentru observaţii solare montat la obiectivul instrumentului.

tranzit-altaz

Atenţie! Nu încercaţi să observaţi Soarele printr-un instrument fără filtru solar, sau chiar cu ochiul liber. Dacă priviţi Soarele cu ochii neprotejaţi chiar şi pentru câteva secunde, puteţi să suferiţi leziuni grave la nivelul retinei care se pot transforma în pierderea temporară sau chiar definitivă a vederii!

Observatorul Astronomic şi Astroclubul „Perseus” din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, va organiza o activitate special dedicată acestui fenomen astronomic deosebit. Acţiunea se va desfăşura între orele 13:00 – 20:00. O să revenim în curând cu noi informaţii pe pagina noastră de facebook, dar şi cu un comunicat de presă.

Alte fenomene astronomice: Pe data de 5 o să fie maximul curentului de meteori Eta Aquaride şi pe 22 ale lunii, planeta Marte va fi la opoziţie, momentul când planeta se va putea observa cel mai bine.

Trebuie să mai precizez în perioada 10 – 13 mai, va fi Săptămâna Internaţională a Astronomiei la Bârlad, iar pe 14 mai va fi Ziua Internaţională a Astronomiei. De asemenea o să revenim cu noi informaţii şi despre aceste activităţi.

Detalii despre fenomenele astronomice ale lunii mai găsiţi şi la pagina calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

Aspectul cerului în luna aprilie 2016

Jupiter_site

Planeta Jupiter. Imaginea a fost realizată în seara zilei de 6 martie 2016, cu ajutorul telescopului Meade LX200 GPS din dotarea Observatorului Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.

În luna aprilie constelaţia Ursa Mare se poate observa cel mai bine. Se vede pe cerul de seară, înspre nord-est. Carul Mare, o parte din constelația Ursa Mare, este mai bine cunoscut de către amatorii de astronomie. Este compus din șapte stele, patru sub forma de patrulater (carul) și trei ca o linie puțin curbată (oiștea). Prelungiți oiștea carului înspre est și veți da de o stea strălucitoare. Se numește Arcturus (păzitorul ursului) și face parte din constelația Bootes (Boarul). De la Arcturus, continuând linia pornită de la oiștea Carului Mare, mergeți înspre orizontul de sud-est unde se află o altă stea strălucitoare, Spica din Virgo. Carul Mare poate fi folosit pentru a găsi steaua Polară. Identificați patrulaterul din Carul Mare și de la ultimele două stele din el, porniți cu o linie imaginară de la steaua mai slabă către cea mai strălucitoare. Continuați până ce linia se intersectează cu o altă stea strălucitoare. Aceasta este Polaris, steaua nordului. Înălțimea stelei deasupra orizontului (în grade) ne dă latitudinea locului (pentru România aproximativ 45°). Polaris face parte din Ursa Minor (Ursa Mică) o constelație mai greu de identificat din cauza stelelor mai slabe ca strălucire pe care le conține. Sursa informaţiilor: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

În aprilie, planeta Jupiter se va observa aproape toată noaptea pe cer ca o stea strălucitoare ce nu scintilează (sclipeşte). Dacă o să privim Jupiter cu ajutorul unui telescop putem să observăm mai multe detalii, de la norii şi furtunile din atmosfera sa turbulentă, până la cei patru sateliţi (prin telescop se văd ca patru stele strălucitoare ce îşi schimbă poziţia de la o noapte la alta) ce mai sunt numiţi şi sateliţi galileeni (Io, Europa, Callisto şi Ganimede) după numele celebrului astronom italian, Galileo Galilei ce ia descoperit în anul 1610.

După miezul nopţii spre sud o să observăm planeta Marte (are o culoare roşiatică, şi este destul de strălucitoare în perioada aceasta), iar în apropiere (spre est) planeta Saturn, (mai puţin strălucitoare cu un aspect uşor gălbui). O informaţie importantă de reţinut este faptul că planetele nu scintilează, (modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate din atmosfera Pământului). În felul acesta putem să facem uşor diferenţa dintre o stea şi o planetă.

conjunctie venus - luna

Ocultaţie Lună – Venus din 6 aprilie 2016.  Fenomen vizibil pe timp de zi (după ora 10:30). Animaţia este realizată cu ajutorul simulatorului astronomic Stellarium.

Luna aceasta nu avem fenomene astronomice deosebite. Ţin să amintesc de maximul curentului de meteori Liride din noaptea de 21 spre 22 aprilie.

Un fenomen astronomic interesant va fi la începutul lunii, mai exact în data de 6 aprilie, când o să fie ocultaţia Lună – Venus (Luna va oculta / acoperi aparent planeta Venus). Fenomenul se petrece ziua aşă ca va fi greu de observat, totuşi nu este imposibil. Va conta foarte mult transparenţa atmosferică. Cine este interesat poate să încerce să observe secera subţire a Lunii după ora 10:30. Ar fi de preferat de folosit un binoclu, sau un instrument pe montură GoTo cu urmărire. Va fi o provocare pentru astronomi! Soarele este în apropiere (14 – 15°), aşa că mare atenţie! Nu îndreptaţi niciodată un instrument optic către Soare, fără filtru special pentru observaţii solare!

Mai multe informaţii despre fenomenele astronomice ale lunii aprilie găsiţi la secţiunea calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad

Aspectul cerului în luna martie 2016

LunaLuna martie este prima lună din primăvara calendaristică, dar din punct de vedere astronomic este încă iarnă, până pe 20 martie când are loc echinocţiul de primăvară. În luna martie putem să admirăm constelaţiile cerului de iarnă, în special după crepusculul de seară, spre sud putem să observăm configuraţia numită „Triunghiul de iarnă”. Această configuraţie este formată din stelele Betelgeuse din constelaţia Orion, Sirius din Câinele Mare şi Procyon din constelaţia Câinele Mic.

Gemini este constelația lunii martie. Se află la meridian seara, iar cele două stele strălucitoare, Castor și Pollux pot fi identificate ușor, ca două stele asemănătoare ca strălucire, una sub alta, înspre sud aproape deasupra capului. Sursa informaţiilor: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. După miezul nopţii putem să admirăm constelaţiile cerului de primăvară, cum ar fi Ursa Mare spre nord, Leul şi Fecioara spre sud. Seara spre est în dreptul constelaţiei Leul o să observăm un astru foarte strălucitor: planeta Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar. Cu ochiul liber se vede ca o stea strălucitoare ce nu sclipeşte. Pe 8 martie va fi la opoziţie, momentul când planeta se va observa cel mai bine şi va fi toată noaptea pe cer. Dacă o să privim Jupiter cu ajutorul unui telescop putem să observăm mai multe detalii, de la norii şi furtunile din atmosfera sa turbulentă, până la cei patru sateliţi (prin telescop se văd ca patru stele strălucitoare ce îşi schimbă poziţia de la o noapte la alta) ce mai sunt numiţi şi sateliţi galileeni (Io, Europa, Callisto şi Ganimede) după numele celebrului astronom italian, Galileo Galilei ce ia descoperit în anul 1610.

Jupiter 15 martie ora 2.33 UTÎn perioada aceasta dacă privim planeta Jupiter o să avem ocazia să observăm un fenomen interesant, tranzitul umbrelor sateliţilor pe supraţa planetei. Un moment prielnic va fi în dimineaţa zilei de 15 martie, ora 4.33 (ora României). Imaginea alăturată prezintă tranzitul umbrelor sateliţilor Io şi Europa. Fenomenul va putea fi observat şi vizual printr-un instrument cu apertura de cel puţin 20 de cm şi în condiţii atmosferice foarte bune. Animaţia a fost realizată cu ajutorul programului winJUPOS.

Un alt fenomen astronomic interesant va fi în seara zilei de 14 martie, când Luna va fi în conjuncţie cu steaua Aldebaran, cea mai strălucitoare stea din constelaţia Taurul.

stellariumAnimaţia este realizată cu ajutorul programului Stellarium. Nu rataţi momentul!

Ca în fiecare an în luna martie are loc un eveniment simbolic, dedicat planetei planetei noastre: Ora Pâmântului (Earth Hour). De la un an la altul, tot mai multe organizaţii, oraşe se alătură şi susţin acest eveniment. Anul acesta ora Pământului va fi pe 19 martie, la ora 20:30. Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan din Bârlad, va organiza o activitate de observaţii astronomice în stradă cu prilejul acestui eveniment. O să revenim cu noi detalii într-un comunicat de presă şi pe facebook.

Alte fenomene astronomice ale lunii martie sunt: Eclipsa totală de Soare din 9 martie 2016, vizibilă din estul Asiei şi Oceanul Pacific. Fenomenul nu este vizibil din România.

Mai multe informaţii despre fenomenele astronomice ale lunii martie găsiţi la secţiunea calendar astronomic.

Dumitru Ciprian Vîntdevară
Muzeograf Planetariul/Observatorul Astronomic al Muzeului “Vasile Pârvan” Bârlad
Membru în Astroclubul „Călin Popovici” Galaţi
Coordonatorul Astroclubului „Perseus” Bârlad